Lu cuntu ti Natale… (in dialetto salentino)

alfrojul_nonninafavole

Natale a ‘mParadisu

Misteri, prodigi e fantasie nell’antica Terra d’Otranto

 

di Antonio Mele ‘Melanton’

 

Quando non ci saranno più racconti da raccontare

finiranno davvero tutti i sogni.

 

Questa non è una leggenda.

È un fatto miracoloso e realmente accaduto, scritto sui libri delle fate, che si raccontava di casa in casa e che anch’io ho sentito raccontare, molti secoli fa…

 

A casa nòscia li cunti ni li cuntava la nonna Anna – originaria de Sujanu, ca tenia cchiui de centu anni –, in compagnia de la zì Teresina, vecchiareddha puru iddha, ca intervenìa de tantu in tantu, quandu la nonna se rescurdava de qualche particulare importante, o puramente quandu “mbiscava fave e foje”, confundendu nu cuntu cu l’addhu.

Difatti, certe fiate, comu se nienti fosse, passava de la storia de lu re de Francia, ca tenìa la caddhina Picciò, ca li facìa l’ovu su lu cumbò, a quiddra de la scupa de la strega Petrusella, ca li l’hia rrubbata la fata ‘Nfinferlina, ca se zzava de notte e durmia la matina.

Vabbè, comu ede, ede…

Lu cuntu ca mo’ vu cuntu zzaccava cusì:

«Nc’erana fiata na cristiana, ca nun era del tuttu na bona cristiana, anzi a lu paese sou la chiamavanu Vitamaria “la fiacca”. Ca poi, però, tantu fiacca mancu era. Nu pocu cresta, macàri, ca si la mberzava pe nienti. Forsi percè s’ia fattu vecchia e era rrimasta sula, senza maritu né fiji, e cu qualche parente luntanu luntanu ca propiu luntanu stava, e nu se vidìanu mai. Mangiava pocu e nnienzi. Cicore creste e pane e cipuddha. Quandu succedìa, li facia le servizzie a qualche signora ca li rrecalavana lira o doi, e a la stagione ccuìa l’uva o le vulìe a campagna de li patruni… Insomma: se rranciava.

Eppuru, alla fine, quandu putìa, facìa puru la carità a quiddhi ca eranu cchiù poveri de iddha. E se qualche fiata era furba (anzi, sempre!) era percè tuccava cu se cuarda de nanzi e de retu, e nu si facìa passare muschia pe nasu, e cusì se llitacava quasi sempre cu tutti.

Rrivata l’ora soa, la Vitamaria morse. E sùbbitu li se ppresentau lu Diàvulu, cu tantu de corne e de cuda pizzuta, pungendula de retu cu lu furcone, cu la fazza sbricare, percè l’ia ccumpagnare de pressa a lu ‘Nfiernu, comu difatti fice in quattru e quattr’ottu.

  • Cce ete, ccquai?, dumandau la Vitamaria quandu rrivara a nnanzi a na crotta, de la

quale ssìa nu focu e fiamme.

  • Lu ‘Nfiernu!, li respusera de intru la crotta,cu na voce cupa cupa.
  • Lu ‘Nfiernu?!… No, no! Purtàtime a lu Paradisu, ca a mie a lu Paradisu me ttocca!

 

E cusì, dopu qualche discussione,secutàra cchiù nnanzi.

Camina e camina, rrivara a na specie de bburrintu.

(- Nonna, cce ede lu ‘bburrintu’?, dumandavamenui piccini, cu la vucca perta e cu l’occhi spalancati. – Lu bburrintu, ni spiecava la zì Teresina, ede na specie comu sia de na chiazza mbrujata, cu tante vie e vijceddhe, scale e scaleddhe, porte e porticeddhe… Comu lu ‘labbirintu’ de lu sciocu de la loca, iticapitu?! – Sì! Sì!…, rispundiame nui, ma nun ìame capitu propiu nienti.E intantu la nonna secutava a cuntare).

Toc! Toc!,tuzzàu la Vitamaria a n’addhu purtone, mentru lu Diàulu la pungìa cu lu furcone. – Cce ete, ccquai?…

     -Lu Purgatoriu!, li respuse de ddha intru n’addha voce, lamentusa lamentusa.

     -No, no! Purtàtime a lu Paradisu, ca a mie a lu Paradisu me ttocca!

Altra discussione a non finire, e secutàra cchiù nnanzi.

 

Finalmente rrivara a lu Paradisu.

La Vitamaria de nanzi, e lu Diàvulu sempre de retu, cu lu furcone mpizzatu ‘nculu ‘nculu.

Se capìa subitu ca a ddhu eranu rrivati era lu Paradisu: pe via del’angeli ca scìanu e bbenìanu, vulando intru a nuvole d’oro, e pe la luce forte forte ca quasi te cecava, e la musica celestiale, e le stelle, ca luccicavanu a mijare ea milioni, e una era puru ‘na stella cumeta, cchiù crande e cchiù luccicante de tutte.

(- Nonna, nonna, ma deveru ca la stella cumeta tene la cuda longa longa ca pote rrivare puru finu a ‘ncielu?, dumandàvame nui, ca la stella cumeta l’ìame vista sulamente a lu presepiu. -Hai voglia!, rispundìa la zì Teresina. E nu ggiungìa addhu, lassanduni cchiù curiositusi de prima…).

 

Quandu la Vitamariatuzzàu a la porta d’oru de lu Paradisu, li aprìu San Pietru, ca tuttu sapìa.

  • Cce ede ca voi?, li ddumandau, quasi stizzatu.
  • Voiucu trasu a lu Paradisu!
  • Sì, e stai frisca!…Quistu nun è postu pena peccatrice comu tie! Te ne poti scire!…
  • E tie, ci sinti?
  • Ci suntu iu?! Iu suntu San Pietru!
  • Ah, bella percalla! Ca ti nnecasti tre fiate Gesù Cristu! Se mo’tiestai a ‘mParadisu, allora puru iu pozzu stare a cquai a paru cu tie!…

 

Poi, non cuntenta, la Vitamaria aggiunse:

  • E scummettu, ca cu tiec’è puru Santu Paulu, no?
  • Naturale! Puru Santu Paulu!…, li respùse seccu San Pietru.
  • Altra bella pezza! Unu, ca prima cu se pentisca e cu se cunverta a Cristu, ccise 99 cristiani, e n’addhu intru a la Chiesa, e fannu 100! Se mo’ tie e iddhu stati a ‘mParadisu, allora pozzu stare puru iu a paru cu bbui!…
  • Ti dissi ca puzzi de peccatu!… Vane, ca quistu nun è postu pe tie!

 

E se zzaccare a litacare. E siccomu se strolacàvanu forte e nu la spicciavanu cchiui, e per giunta era propiu lu santu giurnu de Natale, rrivau laMadonna in persona, cu Gesù Bambinu a mbrazze, e con calma e dolcezza se rivolse a la Vitamaria:

  • Fija mia, bisogna cu tieni pacienza, specialmente osce ca ede lu giurnu cchiù santu de tutti li giurni! San Pietru t’have dittu ca a cquai nun c’è posto per te, e San Pietru,cchiùi de tutti, sape ci pote stare a ‘mParadisu, e ci no… Queste sono le regole.

 

  • E ssignuria, chi siete?, li dumandau la Vitamaria, cu la capu calata pe la soggezione.
  • Io sono la madre di Dio.

 

Allora quiddha se menau subitu a nterra, chiangendu e precandu ngenucchiuni:

 

Vergine Matre, santa apparizzione,

regina te lu Cielu, fiurita e bella,

a te mi prono cu crandeadorazzione,

stella lucente cchiui de ogni stella!

Regina ca de luce tefacisti,

divotamente te vegnu a precare:

te precu pe ddhu Fruttu ca facisti,

ca parturisti ‘sta notte de Natale:

te precu, Matre santa e adorata,

core benigno de carità serena,

porta lu balsamu a ‘st’anima malata,

mèdica l’anima mia che mal si mena.

E ‘stu diàvulu nimicu e vicilante,

fallu cu se ne vàscia cchiù distante.

A te mi voto, bella Madonna mia,

ecu lu core ti recitu l’Ave Maria!.

 

E se mise a recitare pe tridici fiate l’Ave Maria, mentru lu Diàvulu se rrevutava de cquai e de ddhai, se girava comu na giostra, e nu sapìa cchiui comu ia de fare cu si la scuaja luntanu de tutte ddhe suppliche, preghiere e giaculatorie, ca pe iddhu eranu pèsciu de centu curteddhate.

(- Nonna, nonna, ma le ‘curteddhate’ cce ssuntu, comu le carteddhate?, dumandavane nui, ca vulìame cu sapimu sempre tuttu e subitu. La nonna prima ridìa, poi cuardava la zì Teresina, ca se mentìa a ridìre puru iddha, e alla fine, unu retu l’addhu, ridìame tutti a crepapelle, senza mancu cu capimu percè. Poi la nonna secutava a cuntare…)

 

A quel punto la Madonna, parlandu cu l’occhi commossi a Gesù Bambinu, li disse: – Fiju miu,quella poveretta nu mi è parsa na fiacca cristiana. S’have menatu cu preca cu vera devuzzione… E se qualche peccatu have fattu in vita soa, è statu pe debulezza e povertà, ma no pe cattiveria. Cu lu permessu tou, iu la facia trasìre. Anche perché, osce ede Natale, lu giurnu cchiù bellu de tutti ligiurni… Insomma: pe mie, pote stare a ‘mParadisu. E pe tie…?

Lu Bambinieddhu, allora, fice segnu de sì, e li fice segnu puru a San Pietrucu apra la porta d’oru. E cusì Vitamaria “la fiacca”trasiu a ‘mParadisu propriu lu giurnu de Natale!

E alla fine, tutti rrumàsera felici e cuntenti.

Menu ca lu Dìavulu, naturalmente, ca pe la ràggia spezzau lu furcone, e sparìu intru a na nuvola de fumu».

Cuntu cuntai. N’addhu cuntu vu lu cuntu crai. E se lu cuntu è statu bellu, dì la prechiera a lu Bambinellu.

Buone Feste! (Antonio Mele ‘Melanton’).

pubblicato su “Il filo di Aracne”

Condividi su...

Un commento a Lu cuntu ti Natale… (in dialetto salentino)

Lascia un commento

La Fondazione Terra d'Otranto, senza fini di lucro, si è costituita il 4 aprile 2011, ottenendo il riconoscimento ufficiale da parte della Regione Puglia - con relativa iscrizione al Registro delle Persone Giuridiche, al n° 330 - in data 15 marzo 2012 ai sensi dell'art. 4 del DPR 10 febbraio 2000, n° 361.

C.F. 91024610759
Conto corrente postale 1003008339
IBAN: IT30G0760116000001003008339

Webdesigner: Andrea Greco

www.fondazioneterradotranto.it è un sito web con aggiornamenti periodici, non a scopo di lucro, non rientrante nella categoria di Prodotto Editoriale secondo la Legge n.62 del 7 marzo 2001. Tutti i contenuti appartengono ai relativi proprietari. Qualora voleste richiedere la rimozione di un contenuto a voi appartenente siete pregati di contattarci: fondazionetdo@gmail.com.

Dati personali raccolti per le seguenti finalità ed utilizzando i seguenti servizi:
Gestione contatti e invio di messaggi
MailChimp
Dati Personali: cognome, email e nome
Interazione con social network e piattaforme esterne
Pulsante Mi Piace e widget sociali di Facebook
Dati Personali: Cookie e Dati di utilizzo
Servizi di piattaforma e hosting
WordPress.com
Dati Personali: varie tipologie di Dati secondo quanto specificato dalla privacy policy del servizio
Statistica
Wordpress Stat
Dati Personali: Cookie e Dati di utilizzo
Informazioni di contatto
Titolare del Trattamento dei Dati
Marcello Gaballo
Indirizzo email del Titolare: marcellogaballo@gmail.com

error: Contenuto protetto!